Ceață și vânt,
ploi pe pământ, câte frunze căzute, câți nori risipiți.
Pietrele sunt martorii ce-mi văd întrecerea cu toamna.
Mâinile mele răzvrătite caută prin rănile nevăzute, ochii mei sunt orbi de milioane de ori, oh nu văd și nu simt gâtul lumii, voi spune nu și voi cădea de pe punțile ce leagă țărâne.
Totul rămâne nesfârșit în cuvânt.
Rânduri-Gânduri 